< prima pagina

Le temps qui nous poursuit, ne peut nous séparer
Même après la vie, nos joies passées vont nous unir à l'infini.
Songwriter: Evangelos Papathanassiou

Absolventii Liceului nr.4 din Timisoara, promotia 1974, s-au întîlnit în 28 mai 2024 la UPT CASA POLI 1 dupa 50 de ani de la absolvire. Am fost emotionat la revederea colegilor dupa atita amar de vreme si am satisfactia organizarii acestui eveniment unic în cadrul unui moment festiv. Nostalgia anilor petrecuti împreuna si amintirea acestei minunate întâlniri am s-o duc cu mine în eternitate. Am petrecut momente de emotie, bucurie si melancolie din trairile fostilor colegi cu prilejul revederii dupa 50 de ani de la ultimele cursuri. Unsprezece absolventi ai promotiei noastre au participat la festivitate si faptul ca am putut participa la aceasta întâlnire ma onoreaza.

Pentru a fi alaturi de noi au venit din Germania Eva Arnopoulos, Adrian Pasula si Marius Niculescu, din America Adi Mahaiescu, din Canada Mircea Toaca, iar din Banat ne-au onorat cu prezenta Carmen Bulboaca, Tiplea Viorica, Manea Dorel alias Manix si Visnyei alias Artistul. Îmi pare rau ca din cauza problemelor medicale modovencele Anca Sarchisian si Angela Moldovan au anulat participarea, dar si colegul si prietenul meu Christian Bucur care a lipsit din alte motive, care in mediul online a fost mereu alaturi de noi si a redactat pe pagina Liceul4.net informatii si programul pentru acest eveniment. Pe toti colegii de liceu i-am iubit si adorat, clasele noastre, de umanisti si realisti au constituit o adevarata familie în epoca trecuta. Înca din luna aprilie 2024 am început sa organizez aceasta întâlnire si am dat telefoane, am scris e-mail-uri, sms-uri etc. Sunt încîntat ca am reusit sa ne întâlnim, munca si osteneala mea nu a fost zadarnica.

Ne-am fi dorit sa vizitam fostul sediu al liceului unde am absolvit din cladirea de pe fostul Bulevard Lenin Nr.2 si sa traim adevaratele amintiri, dar din pacate este doar ”o ruina". Pentru cei dintre noi trecuti la cele vesnice am pastrat un moment de reculegere în amintirea fostilor nostri dragi colegi.

Jean Firica alias Gianni

Am dat timpul înapoi si am depanat momente din viata colegilor prezenti:

1. Mihaescu Adrian: "îi multumim lui Firica pentru initiativa de organizarea întâlnirii de 50 de ani...” Un adevarat coleg si component al echipei de gimnastica a liceului cu o tinuta eleganta, a fost lector la FEFS din cadrul Universitatii din Timisoara si în final ”maestru practician reiki” la New York unde s-a stabilit împreuna cu sotia sa Rodica. În prezent este ”tânar” bunic si transmite ”vibratii” pacientilor.

2. Pasula Adrian: ”coordonatorul echipei campioane de handbal juniori” în 1972, sub comanda lui Popa Constantin (Nea Tica) care a devenit si directorul liceului. Lugojanul Ady a ramas acelasi ”modest coleg si sclipitor de inteligent pus pe fapte bune dovedite chiar si în joc”. Traieste împreuna cu familia în Germania si se dedica terapiilor pentru copiii cu dificultati.

3. Niculescu Marius: un ”mahar” la vremurile acelea si cunoscut drept ”Colonelu”, dar între timp germanizat pe alocuri cu diferite doctrine. Nu a ezitat sa atraga atentia colegilor: ”Bai, fiti atenti ca Firica asta foloseste cuvinte cu mai multe subîntelesuri si provocari la discutii savante !”

4. Visnyei Gavrila: poate fi si un Gabor adevarat cu barba alba si ”permanent” cârliontat si grizonat. Si-a adus aminte ca entorsa gleznei la ”întors” de la ICF din Bucuresti si s-a apucat sa ”citeasca” oasele pacientilor de la Spitalul Judetean Lugoj. Si-a descoperit vocatia de artist plastic cu expozitii, dar nu stim exact pe unde. ”Ia mai taci bai Firica, ca la oglinda din baie nu aveam loc de tine sa-mi pieptan coama, ocupai tot locu caci îti puneai agrafe si scotch în plete sa nu te trimita la tuns...” Face poze, picturi si excursii cu trenul.
Vizitati pagina lui de web www.visnyeigabor.com si galeria online.

5. Toaca Mircea Toaca: un ”operator” de baza al canadienilor a sosit tocmai din Windsor, Ontario cu barba sura, mai mare decât a mea si mucalit cum l-am cunoscut: „am venit cu placere sa va revad, desi prin partea dorsala trebuia sa-mi cimentez coloana”. Se dedica asistentei logistice a clientilor din sectoarele canadiene de aparare, aviatie si energie.

6. Manea Dorel: un ”serviciu de inteligenta” (IS) sau mai bine zis Mannix-ul nostru de la Dinias. Plin de haz si voie buna debordanta fara sa-i lipseasca maximele si rastalmacirile inteligente. Singurul lui defect sunt ”balamalele” corodate de atâta ”sirop” de prune. La un moment dat m-a invitat la separeu sa-mi plateasca niste ”polite”, nu m-am speriat si l-am înfruntat !

7. Bulboaca-Frumosu Carmen: cu nume predestinat a ramas aceeasi eleganta fiinta, dar mai dezinvolta decât în liceu si era cu gîndul la zborul catre State si la avionul ce urma sa o duca la nepotica americanca. Are amintiri placute si a rememorat momentele petrecute alaturi de colegii dragi Toma, Gelu, Jean etc. Are un album foto cu colegii si dascalii de la clasa. Carmen ”profesoara” a avut o gasca de dascali navetitti la Beregsau.

8. Tiplea-Stanciu Viorica: singura sustine ca a fost coplesita si a trait cu emotii la intensitate maxima revederea colegilor ajunsi la senectute. Am remarcat afirmatia: ”întâlnirea organizata impecabil de Firica Jean !”, apoi ne-a transmis ”Cu câta nerabdare am urcat treptele care ma duceau spre sala de protocol...” Cît despre atmosfera conchide: ”ambianta minunata, cu amintirea profesorilor, a colegilor plecati dintre noi....” A locuit si locuieste de multa vreme la Deta.

9. Buzatu Cornelia: a îmbracat halatul alb si a devenit specialista la ATI, a îngrijit sute de pacienti la Spitalul Judetean Timisoara. A ramas aceeasi fire emotiva dar hotarâta si atenta la nevoile celor din jur. Ne-a dovedit bune abilitati de comunicare si de memorarea unor întâmplari mai hazlii din anii de liceu. A fost atenta la detaliile organizatorice a evenimentului, dar a dovedit si o gândire critica, fara sa-i lipseasca umorul. A luat cu ea experienta si a ajuns la vârsta la care s-a retras din sistemul medical.